Cei doi scafandri care s-au prezentat
la breefiengul meu in dimineata aceea erau plin de voie buna. Signor Rao Nicini
din Toscana si domnul Hulleberg din Olanda, de gatul caruia atarna un
impresionant lant de aur cu un colt de rechin. Zic si eu, Ligia... din
Transilvania (mai exact din Cihei si Haieu de obarste). Speedboat – ul nostru
Tornado pleaca in mare viteza si ajungem la Thomas Reef, in stramtoarea Tiran,
bine improscati de apa marii si batuti de vantul strasnic al diminetii de
aprilie. E liniste in mare si pace. Reciful e darnic. Uit totul din lumea
terestra si respir aceste mii, zeci de mii de alte culori si albastru.
Descoperim cu bucurie o broasca testoasa. II fac semn domnului Hulluberg, nu te
repezi la ea, o sperii, inoata in paralel cu ea! Cateva clipe inotam impreuna
si nu ne mai saturam privind-o. E un animal blajin, ne priveste cu incredere,
parca ne spune Ah, sunteti si voi aici? Si dintrodata il vad pe acesta, acesta,
acesta !!!! .... pe Hulleberg, ca se repede la testoasa, o apuca de o laba in
intentia de a o calari. Ma sufoc, mi se urca tensiunea, ma ineaca plansul,
recit instantaneu toate versetele satanice pe care le stiu, de la Tudor Arghezi
la Salman Rushdie. Animalul se dezechilibreaza, se zbate, tipa stins. O sa cada
sau o sa urce necontrolat imi spun si ii privesc paralizata. Testoasa scapa din
stramtoarea lui Hulleberg si o ia in sus. Un vas trece pe deasupra capetelor
noastre. Carapacea broastei izbeste vasul, bum, bum, dar scapa... inoata
fulgerator inspre albastru. Nu mai vreau sa merg mai departe, incep sa urc spre
palierele de decompresie. Parca ma strange un sarpe de gat. Domnule Hulleberg,
cand mergi tu in padure la tine acasa, te tii de coada cerbului, asa, sa vezi
cum e? Sa nu vii cu carnetul de scufundari la mine sa ti-l semnez ca te
plesnesc cu el peste cap! Meriti sa stai la coada vacii, sa canti si tinand o
nuielusa in mana sa mergi in urma ei, si ea sa-ti dea din cand in cand cu coada
peste nas, acolo e locul tau. O sa-ti fac cadou un picior de iepure sa-l atarni
de gat langa dintele de rechin, sa-ti poarte noroc la alte scufundari. Intorsi
pe vas nu spun nimic. Pentru mine el a devenit invizibil, asa cum spune
prietena mea Simona. Invizibil, invizibil, invizibil....
Ligia Ardelean
No comments:
Post a Comment