Povestiri subacvatice. Ah, vacanta!

Viata de scafandrel nu e intotdeauna una usoara pline de animalute si peisaje din poveste. De cateva zile ma scufund cu un cuplu venit parca din desene animate. Acesti doi scafandri sunt cand in stanga mea, cand in dreapta, cand pe capul meu, cand pe labile mele, cand in cadere libera, cand in urcus de catapulta, golesc o butelie intreaga la o scufundare de 30min, eu, nu ei, atat ma perpelesc sa-i tin sub apa. Lui Thierry i se invarte centura pe mijlocelul de 100 de kile ca la hora, iar Martine inoata de regula in picioare, deunazi a topait pe capul unui biet peste crocodil de nu mai stia saracul pe unde sa o apuce. Tot incerc sa le explic una alta si ei ma asculta cuminti si cu voie buna si-s de-acord cu tot ce le zic eu, dar de indata ce coboram parca-i loveste strechea si nu mai prididesc sa mi ti-i dirijez departe de recif, si cand mai iau cate o laba peste masca asa cu drag mi-as dori sa-i piste macar o meduza sau sa vina un peste mare si sa mi ti-i sperie. Au amandoi computer Galileo de ultima generatie si pe vas ne uitam la profilul scufundarii, arata ca la yoyo. Nu coboram niciodata mai jos de 10m si nu le pot arata mai nimic ca daca le arat o chestiuta mica matura cu labele totul in jur, daca le arat pesti asa de bine dau din brate in toate laturile incat fug pestii de noi cu 100 la ora, asa ca le arat peisajul si ei sunt multumiti, oricum Martine are masca corectoare si vede total alte lucruri decat ma astept. Le dau diverse chestii de facut sa mai progresam. Thierry are agatat de BCD o harta cu pesti si l-am pus la identificarea lor, a pierdut desigur creionul. Am zis in alta zi sa repetam oleaca cu parasuta si a puscat-o in doi timp si trei miscari. Pe Martine o pun sa ne supravegheze ca oricum ea nu poate sta decat calare pe labele mele. Sufar zilele astea mai rau ca un caine de pripas...